Stația Spațială InternaționalăUnde este ISS chiar acum?
Poziție live, telemetrie în timp real, traiectorie la sol, diagrame ale arcului pe cer, prognoze meteo și predicții personalizate de treceri, actualizate în fiecare secundă.
Urmărire în timp real oferită de Orbital Radar
Camera live ISS: priveliștea din stație
Cum se vede ISS diseară
Pe scurt
ISS este vizibilă cu ochiul liber ca o lumină strălucitoare, constantă, care nu clipește și care se mișcă lin pe cer. Este al treilea cel mai strălucitor obiect de pe cerul nopții, mai strălucitor decât orice stea și, la cele mai bune treceri, chiar decât Venus.
Când să privești
Cel mai bun moment este în cele 1–2 ore de după apusul Soarelui sau dinaintea răsăritului, când cerul este întunecat, dar stația este încă luminată de Soare. O trecere obișnuită durează 2–6 minute. Verifică pagina ISS vizibilă diseară pentru condițiile din această seară.
Ce să cauți
O lumină albă strălucitoare care traversează constant cerul de la vest la est. Nu clipește și nu luminează intermitent; dacă clipește, este un avion. ISS poate păli și dispărea la jumătatea trecerii, când intră în umbra Pământului.
Folosește calculatorul de treceri de mai jos ca să găsești următoarea trecere vizibilă pentru locația ta exactă, cu direcția, elevația, luminozitatea și o diagramă a arcului pe cer care îi arată traiectoria. Poți activa și alerte push ca să fii anunțat înainte de fiecare trecere. Pentru sfaturi detaliate, consultă ghidul complet de observare a ISS.
Când pot vedea ISS?
A fost oare ISS?
Ai văzut recent o lumină strălucitoare pe cer? Alege când ai văzut-o și verificăm dacă ISS trecea atunci pe deasupra.
Expediția actuală
Echipajul actual al ISS
Specificații ISS
Cât de mare este ISS?
ISS măsoară 109 metri de la un capăt la altul, cam cât un teren de fotbal. Pentru comparație:
Cu o masă de 420.000 kg și un volum presurizat de 916 m³, ISS este cea mai mare structură construită de om plasată vreodată pe orbită.
Noutăți de pe orbită
ISS în cifre
Cât de repede se deplasează ISS?
ISS se deplasează cu 7,66 km/s, adică 27.600 km/h (17.150 mph), suficient de repede ca să înconjoare întregul Pământ în doar 92 de minute. Pentru comparație:
La viteza ISS, ai putea zbura de la Londra la New York în 12 minute, iar de la Londra la Sydney în 39 de minute. Află mai multe despre viteza orbitală în Orbital Academy.
Altitudinea actuală a ISS
Stația Spațială Internațională orbitează în prezent la aproximativ 410–420 km deasupra suprafeței terestre, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Altitudinea exactă variază între ~410 km (perigeu) și ~420 km (apogeu), din cauza orbitei ușor eliptice. Frânarea atmosferică scade continuu altitudinea stației cu aproximativ 50–100 de metri pe zi, iar manevrele periodice de ridicare a orbitei, efectuate cu navele aflate în vizită sau cu propulsoarele proprii ale stației, o refac.
Istoricul orbitei și manevrele de ridicare
ISS și-a menținut orbita la aproximativ 400–420 km încă de la începutul anilor 2000, deși altitudinea-țintă a fost ajustată de mai multe ori. În primii ani, stația orbita mai jos (~350 km) și a fost ridicată treptat, pe măsură ce se adăugau module. Din jurul anului 2011, altitudinea nominală este de 410–420 km, un echilibru între reducerea costurilor cu combustibilul pentru navele care o vizitează și diminuarea frânării atmosferice.
Frânarea atmosferică la altitudinile LEO este semnificativă: ISS pierde aproximativ 50–100 de metri de altitudine pe zi în condiții meteo spațiale normale. În perioadele de activitate solară intensă (de exemplu, în timpul furtunilor geomagnetice), atmosfera superioară se încălzește și se dilată, ceea ce mărește frânarea și face ca stația să piardă altitudine mai repede, uneori câțiva kilometri într-o singură furtună. Este același efect care a distrus 40 de sateliți Starlink în februarie 2022.
Pentru a contracara frânarea, stația efectuează periodic manevre de ridicare a orbitei, de obicei 6–12 pe an, folosind propulsoarele proprii ale stației sau motoarele navelor de marfă Progress andocate ori ale navelor Cygnus. Fiecare manevră ridică orbita cu câțiva kilometri. Stația trebuie să efectueze și manevre de evitare a deșeurilor (de obicei 2–3 pe an), atunci când se estimează că resturile spațiale urmărite vor trece periculos de aproape. Află mai multe despre dezintegrarea orbitală și despre felul în care afectează toate obiectele de pe orbita joasă a Pământului.
ISS față de alte stații spațiale
| Stație | Operator | Orbită (km) | Masă | Echipaj | Stare |
|---|---|---|---|---|---|
| ISS | NASA / Roscosmos / ESA / JAXA / CSA | ~420 | 420.000 kg | 6–7 | Activă (operațională până în ~2030) |
| Tiangong | CMSA (China) | ~390 | ~100.000 kg | 3–6 | Activă (finalizată în 2022) |
| Axiom Station | Axiom Space (SUA) | ~400 | De stabilit | De stabilit | Primul modul la ISS în 2028; zbor autonom din ~2029 |
| Orbital Reef | Blue Origin / Sierra Space | ~500 | De stabilit | Până la 10 | În dezvoltare; nicio dată de lansare anunțată |
| Starlab | Voyager Technologies / Airbus | ~400 | De stabilit | 4 | În dezvoltare; țintă: 2029 |
ISS rămâne cea mai mare și mai performantă stație spațială construită vreodată. Retragerea ei, în jurul anilor 2030–2031, va fi urmată de tranziția către stații comerciale, prin programul NASA Commercial LEO Destinations (CLD). Urmărește simultan ISS și Tiangong pe globul 3D Orbital Radar.
Cronologia ISS
Numărătoare inversă până la retragerea ISS
NASA plănuiește să dezorbiteze ISS în jurul anilor 2030–2031, cu un vehicul de dezorbitare construit special de SpaceX. Stația va efectua o reintrare controlată deasupra zonei nelocuite din Oceanul Pacific de Sud (South Pacific Ocean Uninhabited Area, SPOUA), cunoscută și ca Punctul Nemo. Va fi cel mai mare obiect dezorbitat vreodată.
Înlocuitorii comerciali sunt în curs de dezvoltare prin programul NASA Commercial LEO Destinations (CLD), printre care Axiom Station, Orbital Reef (Blue Origin / Sierra Space) și Starlab (Voyager Technologies / Airbus). NASA preconizează că va alege cel puțin două companii pentru etapa următoare în primăvara anului 2027.
Explorează modulele ISS
Despre Stația Spațială Internațională
Stația Spațială Internațională este o stație modulară aflată pe orbita joasă a Pământului, operată în comun de NASA (Statele Unite), Roscosmos (Rusia), JAXA (Japonia), ESA (Europa) și CSA (Canada). Este cel mai mare obiect artificial de pe orbită, mai mare decât orice alte nave spațiale cu echipaj construite vreodată. Este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ ca o lumină strălucitoare și constantă care traversează cerul nopții.
Primul modul, Zarya, a fost lansat pe 20 noiembrie 1998 la bordul unei rachete Proton-K. De la Expediția 1 din noiembrie 2000, ISS este locuită fără întrerupere de peste 25 de ani, cea mai lungă prezență umană continuă în spațiu. A găzduit peste 270 de vizitatori din 21 de țări și a susținut mii de experimente științifice. Vezi profilul complet al ISS și ghidul complet al modulelor pentru mai multe detalii.
Stația orbitează la aproximativ 410–420 km, cu o înclinație de 51,64°, și parcurge o orbită la fiecare 92 de minute, cu 7,66 km/s. Echipajul are parte de 16 răsărituri și 16 apusuri în fiecare zi. ISS este al treilea cel mai strălucitor obiect de pe cerul nopții și atinge magnitudinea −3 până la −5 în timpul trecerilor favorabile. Poți, de asemenea, să urmărești sateliții Starlink și alte obiecte strălucitoare cu Orbital Radar.
Datorită înclinației sale, ISS trece pe deasupra a aproximativ 90% din populația Pământului. Majoritatea oamenilor o pot vedea cu ochiul liber de mai multe ori pe săptămână, în condițiile potrivite. Pentru sfaturi, vezi ghidul nostru despre cum să vezi ISS diseară. Află și cum s-o fotografiezi. Poți identifica ISS și alte lumini care se mișcă pe cerul nopții cu instrumentul nostru de identificare a obiectelor de pe cer.